Social mood

Ma gandeam astazi cat de importanta este, in viata cuiva, capacitatea de a acumula experientze...tot felul de experientze... este practic singurul mod in care poti lua contact cu the real world si singurul mod in care poti deveni mai matur, in care poti evolua...
Spre exemplu, nu poti deveni mai spiritual sau nu poti deveni liber izolandu-te de societate, desi societatea e cea care te face superficial....societatea asta ne ofera, pana la urma, cele mai multe tipuri de experientze si izolarea de mediul social nu duce decat la un caracter tot mai slab, incapabil sa infrunte lumea din jurul sau, incapabil sa vada adevarul si sa simta ceea ce se presupune a cauta, si anume aspectele "spirituale". Am auzit la un moment dat ca societatea iti ingradeste libertatea... Cred ca totul depinde, de fapt, de felul in care te simti, nu de felul in care te vor cei din jurul tau.... Cum poti fi liber daca nu cunosti toate aspectele din jur si nu ai avut parte de experientze care sa te indrume spre o anume evolutie?...ar fi doar o iluzie... E ca si cand ai privi lumea dintr-un balon de sapun si ai avea senzatia ca stii totul, pentru ca ai vazut totul , desi fara a te atinge in vreun fel... Apoi, balonasul tau se sparge si te trezesti in mijlocul evenimentelor, ca facand parte din ele, iar cunoasterea ta acumulata pana atunci se dovedeste a fi inutila...iluzia libertatii tale dispare si ea si ajungi o persoana imatura, incapabila sa reactioneze, sa relationeze...sa gandeasca printre atatia 'factori perturbatori' ...
Bineinteles, cum there always is a choice, cum spuneam intr-un post anterior, poti alege sa porti o masca opaca pe fatza si sa nu vezi nimic din jurul tau... poti alege acea iluzie a fericirii comode, inconstiente...dar atunci aspiratia ta spre libertate ar trebui sa se cam modereze....
Spre exemplu, eu ma consider fericita in urma oricarui tip de experientza de care am parte...ma rog, as putea spune ca e un tip 'alternativ' de fericire, prin ideea unei oarecare evolutii...prin ideea capacitatii de a realiza ca a fost vorba de o noua experienta, prin ideea capacitatii de a simti orice tip de feeling-uri...
Asa ca toata chestia asta cu societatea mi se pare pana la urma ceva benefic, chiar dincolo de facilitatile organizatorice pe care ni le ofera... mi se pare ca se face o selectie ceva mai drastica a oamenilor, cei care nu sunt suficient de puternici pentru a se adapta fiind dati, intr-un fel sau altul, la o parte... (gen, cei care devin dependenti de societate si raman tot timpul in umbra celorlalti, neputand a se realiza vreodata - ma rog, in inconstiinta lor, ei sunt ceva mai fericiti decat cei care nici macar pe 'ceilalti' in a caror umbra sa stea nu ii au si nu progreseaza in niciun fel )...
So...next time cand vei vrea sa spui ca "societatea nu iti ofera libertate" sau cand te gandesti ca evolutia intelectuala/spirituala a oamenilor s-a oprit in momentul in care societatea a inceput sa se dezvolte tot mai mult, think a bit more about it... cum ai fi fost tu oare daca nu ai fi avut parte de acea educatie brutala, drastica pe care ne-a oferit-o societatea...? de fapt...ai mai fi fost capabil sa iti pui intrebarea asta?

...being nice...

Ma gandeam ca in jurul tau poti gasi toate tipurile de oameni...oameni dragutzi, oameni de treaba, oameni care nu sunt capaili sa salute cand te vad pe strada, oameni cu personalitate, oameni fara personalitate si insipizi, oameni interesantzi, oameni mediocrii...si ma intrebam de ce, in majoritatea cazurilor, o intamplare ce a avut loc cu cineva te influentzeaza intr-un fel sau altul...?
Spre exemplu, de multe ori se intampla sa vrei sa ajuti pe cineva, sa ii fi oarecum de folos pentru ca te pui in locul lui si iti dai seama ca e o situatie super aiurea si omul ala s-ar putea sa nu se simta prea bine...apoi, daca nu reusesti sa il ajuti, te trezesti cu o multime de reprosuri spuse direct sau insinuate, ca si cand ai fi facut totul intentionat, sperand sa il incurci...ceea ce bineinteles nu are nicio logica... Acum, intrebarea mea e de ce ar trebui sa ne pese de chestia asta? Partea fiecruia se termina atunci cand a facut tot ce s-a putut...Dincolo de asta, daca celalalt nu are o personalitate suficient de puternica pt a spune 'multzumesc' sau pentru a-si recunoaste incapacitatea de a face ceva chiar si cu ajutorul celorlalti... nu mai depinde in niciun fel de tine... Asta nu dovedeste decat mediocritatea persoanei respective si faptul ca nu iti mai merita atentia si cu atat mai putin grija fata de problemele lui...so...stop getting upset for such things :)...just take things the way they are and don`t change your way to treat the other people because of one...