...Waiting for Venus...

Suntem unici...Orice s-ar intampla, suntem, cu sigurantza unici...
As putea parea ignoranta...Sustin cu tarie ca suntem unici nu doar pe pamantul nostru, ci in intregul univers...singura delimitare pe care o voi face va fi cea a dimensiunii in care traim...suntem unici in dimensiunea asta a materiei...
Ar putea exista forme de viatza extraterstre...?Sincer, nu ma intereseaza foarte tare...mi se pare un aspect irelevant pentru propria mea existentza...Oricum asta nu are nicio influentza asupra unicitatii noastre universale...Pentru ca nu vei gasi niciodata o fiintza umana de pe neptun :) pana si "forma de viatza" mi se pare impropriu spus, insa cuvantul potrivit nu a fost inventat inca... Chiar am sa ma gandesc sa inventez unul intr-o zi :) imi va usura exprimarea...
Ideea e ca nu inteleg sub nicio forma aceasta psihoza a posibilitatii existentei unei forme de viatza mai inteligente decat noi, care ni se aseamana izbitor, si care are, cu sigurantza, acelasi scop tampit: de a cuceri universul (si, prin urmare, sa ne distruga pe noi care le suntem cu mult inferiori intrucat inca nu am reusit sa ajungem pe marte)...
De asemenea, nu inteleg de ce trebuie ca noi sa fim centrul acestei probleme; de ce oare nu si-ar pune si cainii la indoiala unicitatea lor in univers...?they are Earth`s beings too... plus ca...god knows cum ne-am putea numi noi din perspectiva "extraterestrilor"
Admitzand posibilitatea existentei acelor alte forme de viatza (si asta pentru ca mi se pare destul de improbabila inexistentza unui alt tip de 'viatza' capabila sa se adapteze la alte conditzii si admiterea unei ipoteze a conditziilor perfecte intretinerii vietii de pe Pamant) , cu sigurantza au alt tip de "inteligentza", alt tip de "principii", alt tip de existentza in orice caz, caruia nici macar nu i-as spune viatza...i-as spune pur si simplu 'altceva'...
So, calm down, people...! sunt atat de putine sanse ca martzienii sa vina si sa ne nimceasca... :) asa ca , in loc sa inventam povesti cu extraterestrii si sa fugim la 'libertatea' ca sa le spunem ca fiind adevarate, mai bine ne-am gandi la noi...si la faptul ca ne cam nimicim pe noi insine prin superficialitate :) sau oare superficialitatea e un program al extraterestrilor care incepe sa actioneze asupra noastra?

...get a life...

Astazi, cum era dragutz pe-afara, am trecut putin prin cismigiu sa take a break dupa un test plictisitor la chimie; asta se intampla pe la ora 4...si asa ca erau destul de multi oameni pe-acolo...Am sa folosesc introducerea asta ca pretext atat pentru lucrurile observate astazi cat si pentru aletele, pe care le-am retinutin timp...

Ideea e ca people, you should try to learn to be happy, or at least to see the happiness; there is only one life out there and it will finish after a couple of years...at least feel that you had/have/will have a life... :| ...

Pe langa obisnuitzii copilasi de vreo 5-6 ani care incearca sa dea cu piciorul in porumbei, cativa caini schiopi sau orbi si tipa schizofrenica si scarry care doarme la Universitate alaturi de inca vreo 2 sau 3 "prietene" asemanatoare, vreo 8 pitzipoance cu cizmulitze cu puf si cercei imensi de "aur" si o turma de cocalari, cam toate cuvintele care se auzeau prin zumzetul general erau reprosuri...reprosuri , reprosuri, insulte, oameni care se plang de sanatate/copii/oboseala/tot...certuri...oameni posomoratzi...praf...Se intampla uneori sa ai zile mai proaste, dar... ar trebui sa fie doar zile; sincer, incep sa ma cam satur de atmosfera asta trista generala, mi se pare patetic pentru ideea de viatza in sine...I mean, pe la 70 de ani, in locul sintagmei : "In felul meu, simt ca am schimbat lumea sau o mica parte din ea", 90% din oameni cred ca pot ramane doar cu amintirile de pana la 15 ani... :| si asta cred ca e ingrijorator... Just, build a life si abia apoi esti in masura de a reprosa ceva... :|

6 miliarde de fericiri :)

Stateam astazi si ma gandem la cat de asemanatori suntem la baza si cat de diferit se manifesta fiecare... :) Spre exemplu, fiecare dintre noi cauta fericirea...(unii se pierd undeva pe drum ce-i drept si nu mai cauta nimic...) dar fiecare o vede diferit si o cauta pe un drum diferit...

exista deci vreo 6 miliarde de drumuri spre fericire :)Asta-i dragutz...si totusi, fiecare are asemenea planuri maretze de atingere a fericrii si majoritatea nici macar nu o simtim cand o ajungem...e ca un fel de linie a orizontului...tot timpul se muta undeva mai sus...

Practic, tot ceea ce facem, intraga noastra viatza se invarte in jurul cautarii asteia continue...probabil ca asta ne face "fiintze atat de complexe"...uneori nici macar noi nu ne intzelegem, ci doar simtzim ca trebuie sa mergem mai departe...Cautarea te ridica, te apropie de capatarea constiintzei universale... ; renuntzarea te aplatizeaza spiritual, te arunca intr-o stare poate comoda, dar mediocra...

Fericirea asta iluzorie pe care noi o cautam are nevoie, insa, si de acea fericire comoda a lucrurilor marunte pe care o simtzim cand atingem inca un prag... :)...este ceea ce numeam pur egoism in prima mea postare...este grija nativa si intuitia aproape instinctuala de a alege ceea ce ne va determina sa ne simtim cat mai ok posibil, chiar apropiindu-ne de fericire in unele situatzii :)...

So, never forget you dreams and the next point to happiness, they`ll always keep you human and, the most important, they`ll keep you alive :)

...Timp...

Cand dormi pierzi notiunea timpului...Se dilata, se contracta...cinci minute par a fi ani si o noapte intreaga echivaleaza un moment...

Azi vedem pretutindeni cum masurarea timpului e inutila...important nu e nimic altceva decat ceea ce realizezi o data cu trecerea lui, uitand de intervale sau programe fara nicio relevantza in fatza faptului in sine (spre exemplu, mie imi e mult mai usor sa scriu/invatz/citesc/sa ma plimb/sa imi desfasor viatza :D pe timpul noptzii)... Asa ca unul din cele mai greu de realizat lucruri este sa invetzi sa iti asumi consecintele incapacitatzii de a duce ceva la bun sfarsit, fara a te ascunde in spatele sintagmei "din cauza timpului", pentru ca, daca decizi sa rascolesti mai adanc in propria constiintza, stii bine ca esti singurul responsabil si ca pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viatza oricarei fiintze nu exista niciodata 'prea devreme' sau 'prea tarziu'...

Timpul, in esentza, nu poate fi masurat...nu e matematic, nu poate fi transpus intr-o marime scalara; este pur si simplu ceva ce noi inca nu am invatzat sa percepem...Chiar Einstein incadra timpul in categoria dimensiunilor, ca o a patra dimensiune, nicidecum la marimi fizice sau unitati de masura.

De ce...?Ei bine, cu sigurantza ca o explicatie concreta si decisiva nu se va putea da niciodata... Ideea e ca de-a lungul vietzii noi vom avea oricum acces doar la franturi de conceptzii ale unor mintzi limitate si imperfecte care, unite prin logica si ratziune, vor conduce la perceptzii diferite, la o multime de interpretari care vor continua si ele ciclul intrebarilor fara raspuns...

Deci timpul, in sine, nu exista...e imaterial, imperceptibil...Timpul e relativ. Cautand zadarnic sa-l justifici in ore, ani sau secole, nu faci decat sa te adancesti in superficialitatea cotidiana de pretutindeni si in mediocritaeta atat de usor de ajuns fatza de orice alt lucru complex, dar de care e atat de greu sa te eliberezi prin simplul fapt ca e atat de greu sa o constientizezi...

Freaky Wednesday

Ce inseamna sa fi ciudat...? ce inseamna de fapt cuvantul "ciudat"...?
uhm...ce ciudat... nu poti folosi asta decat raportand la altceva ; trecand peste parte in care totul este relativ :D , mi se pare cel mai stupid cuvant...nu pentru sensul lui, ci pentru modul in care e folosit.
Tot timpul cand spui despre ceva/cineva ca este "ciudat", lucrul/persoana respectiva capata o aura negativa...cuvantul in sine suna extrem de negativist (sa fie efectul sonor...sa fie obisnuintza cu privire la contextul in care il auzim...). Am avut chiar o perioada in care mi se parea dezgustator sa il aud...
Ceva ciudat e pur si simplu ceva ce s-ar putea situa in afara cercului de lucruri cu care am avut ocazia sa interactionam, ceva ce pur si simplu difera din mai multe puncte de vedere...
Asta nu mi se pare un lucru rau; :)nu stiu de ce am senzatia ca enstein era si el un ciudat :D...la fel william blake si e.a. poe...si multi multi altii...dar nu are sens sa stau acum sa enumar niste nume...as putea spune ca toata "ciudatzenia" asta sta la baza evolutiei lumii pana la urma... :) daca nu ar fi fost 'ciudati' care sa simta ca se poate face mai mult decat exista deja, probabil ca inca am fi sapat pesteri in stanca pentru a ne apara de ploaie... ;)

Cismigiu Tonight ;)

Ok...acum, tell me, te crezi dependent...? Ce intelegi prin chestia asta de fapt...si, in consecinta, ce intelegi prin libertate...?
M-am gandit sa postez chestia asta pentru ca mi-am amintit acum cateva ore de o faza dintr-o ora de romana (scz pentru cei ce se simt lezati de tot ce aminteste de scoala pentru ca ei sunt prea cool pentru a mai avea nevoie de ea, dar m-am simtit datoare sa creez o punte de legatura cu punctul de pornire al ideii mele)...
Ideea e ca, la un moment dat, pornind de la un paragraf din carte, s-a facut un fel de sondaj in care fiecare sa spuna cum simte ca ii e ingradita libertatea; am incercat sa extind intrebarea asta cat am putut in jurul meu, pt ca ma interesa foarte mult aspectul asta ; raspunsurile au fost insa uimitoare (si nu in sensul bun...dar probabil ca totul depinde de sistemul de valori al fiecaruia ... :| )
Rezultatele au fost gen...'ai mei ma lasa afara doar pana la 8 seara' , 'nu pot sta mai mult de 3 ore la calculator pe zi' , 'mi-ar placea ca ai mei sa ma lase sa stau la tv pana mai tarziu' si alte chestii asemantoare...
Intr-adevar, in conditziile de mai sus, nu poti avea libertate, cel putin nu libertate fizica...dar tipul asta de libertate il castigi asa de usor daca intr-adevar il vrei si daca simtzi ca te ingradeste cu adevarat dintr-un punct sau altul de vedere...
Pe de alta parte...sunt atatea aspecte mult mai greu de trecut cu vederea care te pot ingradi...si majoritatea inca isi mai raporteaza viatza la lucruri de genul programului la tv ... si se viseaza adultzi, liberi si putand sa stea in cismigiu pana dimineatza... dar cu sigurantza nu vor face asta niciodata, pentru ca in felul asta nu fac decat sa se indrepte hotarat si cu pasi imendi spre mediocritatea care pe mine ma inspaimanta si oricum nu vor fi niciodata liberi... :) De ce...? well well well, the point is ca pana la urma, dincolo de ingradirile imaginare pe care le formam noi in jurul nostru, ne nastem si murim liberi...suntem liberi pe tot parcursul vietzii...doar ca trebuie sa inveti sa vezi asta si sa o folosesti ca atare...
Gandeste-te ca tot timpul va exista o alternativa...si tot timpul tu ai ales ceva, ceva ce simtzi ca e mai bine pentru tine ; daca te simtzi presat de ai tai, do what you want si asuma-ti consecintele, daca te ingradeste societatea, run to the woods and meet Yeti, nimeni nu te va obliga sa faci parte din ea... trebuie doar sa fi constient de alegerea pe care, indiferent de situatie, o faci...
Libertatea nu tine de cei din jur, ci de tine...in momentul in care vei fi capabil sa iei o decizie si sa iti asumi consecintele, vei fi liber... :) think about it ;) poate te vei simti mai bine dupa ce iti vei analiza viatza din perspectiva asta...si poate ne vedem prin cismigiu la rasarit ;)

Pur Egoism

Cu sigurantza, nu vreau sa scriu alte mii de randuri despre eternele probleme din Romania, despre cum se apropie sfarsitul lumii sau despre cum sistemul politic e bazat doar pe coruptie, cum nu avem parte de democratie bla bla bla... De ce? Nu pentru ca nu as avea neaparat nimic de zis, din contra...Poti vorbi atat de mult pe tema asta, dar de ce as face-o...?
Acest blog imi va fi in intregime dedicat MIE... suna egoist si egocentrist, nu...? Ei bine, nu pot nega asta, dar in orice caz te pot asigura ca nu iti voi povesti nici ce am patzit la ore, nici ce make-up folosesc si nici alte aspecte de genul... pur si simplu...voi dedica acest blog vietzii in sine... Probabil ca inca pare egoist, dar pana la urma, tot ceea ce facem noi e pentru ca ne simtim bine realizand lucrul respectiv... :) chiar si un sacrificiu are doza lui de egoism...pentru ca l-am face stiind ca altfel am avea constiinta incarcata intr-un fel sau altul...
Banuiesc ca vei zambi la afirmatia precedenta si te vei gandi ca nu esti egoist...si ca ce am scris eu e irelevant...si totusi...cand ai uitat ultima data o favoare facuta care te-a solicitat mult...? ai fost capabil sa nu regreti vreodata vreun sacrificu facut pentru cineva...? Daca da, te felicit ; si eu am reusit sa ajung la punctul asta :) asta inseamna ca egoismul tau a adus ceva dragutz celor din jur...dar ramai inca un egoist...
Desigur ca exista diverse tipuri de egoism...Spre exemplu, banuiesc ca, in cazul fericit in care nu faci parte din ei, din acei vesnici nemultumiti care de fapt nu cauta nimic, din acei care nu sunt capabili sa simta ceva cu adevarat si nu pot duce un sentiment (orice gen de sentiment) dincolo de patura superficialitatii, din acei care se considera tot timpul verigile slabe, ranite, victime ale celor din jur, ai observat in jurul tau astfel de oameni...Probabil ca la ei egoismul este mai accentuat, pentru ca dincolo de cautarea binelui personal ranesc pe altii tocmai prin adoptarea ipostazei ranitului...Dar nu cred ca asta are neaparat vreo relevantza ; mediocritatea in care se scufunda cu o rapiditatea ingrijoratoare reechilibreaza balantza...
Asa ca, my little selfish reader, egoismul nu stiu daca e atat de negativ...as spune ca e doar uman... :)