Cand dormi pierzi notiunea timpului...Se dilata, se contracta...cinci minute par a fi ani si o noapte intreaga echivaleaza un moment...
Azi vedem pretutindeni cum masurarea timpului e inutila...important nu e nimic altceva decat ceea ce realizezi o data cu trecerea lui, uitand de intervale sau programe fara nicio relevantza in fatza faptului in sine (spre exemplu, mie imi e mult mai usor sa scriu/invatz/citesc/sa ma plimb/sa imi desfasor viatza :D pe timpul noptzii)... Asa ca unul din cele mai greu de realizat lucruri este sa invetzi sa iti asumi consecintele incapacitatzii de a duce ceva la bun sfarsit, fara a te ascunde in spatele sintagmei "din cauza timpului", pentru ca, daca decizi sa rascolesti mai adanc in propria constiintza, stii bine ca esti singurul responsabil si ca pentru ceea ce conteaza cu adevarat in viatza oricarei fiintze nu exista niciodata 'prea devreme' sau 'prea tarziu'...
Timpul, in esentza, nu poate fi masurat...nu e matematic, nu poate fi transpus intr-o marime scalara; este pur si simplu ceva ce noi inca nu am invatzat sa percepem...Chiar Einstein incadra timpul in categoria dimensiunilor, ca o a patra dimensiune, nicidecum la marimi fizice sau unitati de masura.
De ce...?Ei bine, cu sigurantza ca o explicatie concreta si decisiva nu se va putea da niciodata... Ideea e ca de-a lungul vietzii noi vom avea oricum acces doar la franturi de conceptzii ale unor mintzi limitate si imperfecte care, unite prin logica si ratziune, vor conduce la perceptzii diferite, la o multime de interpretari care vor continua si ele ciclul intrebarilor fara raspuns...
Deci timpul, in sine, nu exista...e imaterial, imperceptibil...Timpul e relativ. Cautand zadarnic sa-l justifici in ore, ani sau secole, nu faci decat sa te adancesti in superficialitatea cotidiana de pretutindeni si in mediocritaeta atat de usor de ajuns fatza de orice alt lucru complex, dar de care e atat de greu sa te eliberezi prin simplul fapt ca e atat de greu sa o constientizezi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu