joi, 20 mai 2010

hmm

ma gandesc ca, in final, maturitatea nu e relevata de intensitatea cu care percepi suferinta de la un anumit punct, ci, din contra, de capacitatea de a fi cu adevarat fericit dincolo de tot ce se intampla :) sa poti sa vezi, dincolo de situatia in sine, acel putin "bun" si "frumos" si sa fi capabil sa il pastrezi cu drag

miercuri, 17 februarie 2010

Useless

Se pare ca traim intr-o lume in care suntem invatati sa devenim "oameni importanti"...fiecare merge la o facultate, iar daca mai pleci si peste hotare, esti foarte foarte tare, chiar daca de facultatea ta nu a auzit nimeni si profilul este ceva gen relatii internationale sau things of this kind. Nu conteaza ca tot ce face parte din personalitatea ta s-a format intr-un anumit mediu, nu conteaza ca toti prietenii si oamenii la care tii sunt intr-un anumit loc, in locul in care de altfel si tu ai crescut si locul care te-a determinat sa fi tot ceea ce esti in momentul de fata. La Realitatea se spune ca Romania e o tara corupta si ca toti oamenii sunt needucati, deci tu trebuie sa scapi de-aici...
Dar ma gandesc eu...de ce? Trecand peste facultatile gen politics/relatii internationale, chiar in conditiile in care pleci pentru la o facultate extrem de buna...What`s it all for..? Ajungi acolo, devi extraordinar in ceea ce faci (Desi personal consider ca daca intr-adevar vrei sa inveti ceva, o poti face oriunde...si daca intr-adevar esti bun in ceea ce faci, te poti remarca si in Romania, nu neaparat intr-o tara random unde oricum vei fi tot timpul un imigrant)...dar cu restul cum ramane? E putin probabil sa faci un sacrificiu atat de mare doar pentru facultate si sa revii la nivelul de trai din Romania, care deocamdata nu e cel mai stralucit...asa ca vei ramane acolo...vei fi cel mai bun poate...vei excela in ceea ce faci si vei avea cel mai tare job...iti vei face o super cariera (vorbind la cazul ideal)...dar ma gandesc ca asta nu e totul...Nu stiu in ce masura iti poti crea relatii cu oameni cu care nu gandesti in aceeasi limba si nu simti cu aceleasi cuvinte... Orice tip de relatii... Si pana la urma, ce te-ar face pe tine sa te simti implinit?...vei stii, la varsta de 60 de ani, ca ai avut o cariera stralucita...dar a mai fost altceva in afara de asta...? nu stiu daca o viata intreaga se rezuma la succes profesional. E foarte important, e adevarat, dar asta pentru a-ti asigura tot confortul de care ai nevoie pentru a desfasura restul de activitati, cele care te fac cu adevarat fericit...Iar pentru asta probabil e nevoie de o cariera intr-un domeniu care iti place si, logic, un anumit statut pentru orgoliul propriu...iar asta poti face oriunde daca ai putina imaginatie si esti capabil sa vezi in perspectiva...
Nu e tocmai greu sa lasi totul in urma si sa incepi de la 0...been there, done that...dar ma gandesc ca locul asta in care iti construiesti o noua viata ar trebui sa iti ofere nu numai un salariu atractiv. Unde e partea in care iesi seara cu 5 oameni cu care poti sa vorbesti despre chestiute lipsite de importanta, partea in care reusesti sa cunosti pe cineva atat de bine incat sa empatizezi in totalitate...?ca doar ganditi in aceeasi limba...
Nu incerc neaparat sa pledez impotriva snobismului legat de plecatul din tara...dar ma intreb, pentru cazurile in care dpdv profesional chiar merita sa pleci, would a great career be enough for being happy? ...pentru ca eu cred ca e doar unul din factori...unul necesar, dar nici pe departe suficient...